Sa-i intelegem pe adolescenti

Joi, Ianuarie 15, 2009

CONSECVENTA IN DECIZII

Este important sa fim consecventi in hotararile pe care le luam cu adolescentii nostri doar in masura in care scopul educatiei este atins. Daca adolescentul este dispus sa renunte la confortul lui (somn prelungit dimineata, culcat noaptea dupa ora 0 sau 1, stat foarte mult timp la TV si la PC, plimbari prelungite si multe intalniri cu prietenii) si doreste sa faca ceva pentru implinirea lui ca om, trebuie incurajat. Chiar daca renuntam uneori la deciziile noastre initiale, trebuie sa ne axam pe scop (incurajarea adolescentilor nostri spre desavarsire) si nu pe a ne mentine hotararile cu orice pret. A schimba uneori deciziile initiale nu inseamna neaparat compromis si nici slabiciune ci flexibilitate.

In sensul sustinerii afirmatiei de mai sus relatez o intamplare reala care poate fi dezbatuta de catre profesorii diriginti la lectoratele cu parintii, dar care poate fi un exemplu doar prin simpla lecturare da catre parinti.

Se apropia vacanta de o saptamana (vacanta dintre semestre). Adolescenta din clasa a XI-a dorea sa petreaca 2 zile din vacanta la munte. Media generala de sfarsit de semestru era 9,94. Aceasta medie o facea sa fie sigura pe ea. Considera ca parintii vor fi multumiti si-i vor acorda recompensa dorita. Ii impartasi mamei doleanta(de a pleca 2 zile la munte) staruind asupra rezultatele bune obtinute la invatatura si argumentand astfel necesitatea unei relaxari.

Mama recunostea meritele fiicei dar considera ca nu este necesara aceasta iesire. Din punctul ei de vedere adolescenta de 17 ani se bucurase in ultimul timp de foarte multa libertate: in weekend avusese voie sa stea cu prietenii pana la ore tarzii si in timpul saptamanii pana la ora 21-21,30; discutiile pe messenger in ultimul timp fusesera nelimitate; TV-ul fusese tot timpul deschis; ora de culcare nu era stricta si nici ora de trezire (cursurile fiind dupa amiaza). Mai mult, mama era nemultumita pentru ca fiica ei nu-si respectase promisiunea de a citi o carte la 2-3 saptamani si ii reprosa ca este dezordonata cu programul ei de lucru. Ca urmare mama a fost foarte categorica si a spus un NU apasat.

Adolescenta care dorea din tot sufletul sa petreaca cateva zile la munte nu a acceptat usor acest refuz. A inceput sa justifice necesitatea unei evadari la munte, evidentiindu-si meritele si reusitele care i-au provocat stres si oboseala.

Acest lucru o infurie grozav pe mama. Simtea frustrare. Ar fi dorit ca fiica ei sa constientizeze ca ea si sotul ei sunt destul de toleranti cu ea. Simtea ca desi renuntau la autoritate, fiica devenea tot mai nemultumita dorind mai multa libertate. Insa reusi sa–si stapaneasca nervii. Urma un scurt dialog.

  • mama -NU (foarte apasat si categoric) este cazul sa mai discutam. Consider ca nu ai nevoie de aceasta relaxare si refuz sa mai discutam pe aceasta tema. Sunt nemultumita….(mama facu o mica pauza inainte de a continua)….ai neglijat lectura si in programul tau de lucru este mult haos. Totusi mi-ar placea sa-mi demonstrezi in aceasta vacanta ca poti sa citesti o carte pe saptamana si ca poti sa-ti faci un program serios de lucru.
  • adolescenta – Cand o sa ma lasi sa decid singura asupra programului pe care sa-l desfasor?
  • mama – Deja ai posibilitatea de a alege: fie te decizi sa citesti o carte aceasta saptamana si imi demonstrezi ca poti sa iti faci un program de lucru, fie vei lenevi, vei privi foarte mult la TV,vei conversa pe PC si te vei plimba cu prietenii. Alegerea iti apartine (cuvinte rostite apasat sa rar).
  • adolescenta – Dar stii deja ca sunt in stare sa citesc si sa-mi fac un program de lucru.
  • mama – NU stiu. Te provoc sa-mi demonstrezi. Chiar esti in stare?ALEGE.

Ultimele cuvinte rostite pe un ton autoritar pusera punct dialogului. Adolescenta s-a retras foarte nemultumita in camera ei. Se simtea neinteleasa desi recunostea ca mama are totusi dreptate. In sinea ei era foarte multumita ca mama are haturile. Se simtea in siguranta stiind ca are cine sa o corecteze. Dorea sa devina responsabila, capabila si sa se descurce in viata, dar…. acum isi dorea atat de mult sa mearga la munte….. Doar 2 zile….Trebuia sa gaseasca o solutie!!!!!

1???Asta este. TE PROVOC. Mama a provocat-o. O sa raspunda provocarii. Poate o sa reuseasca!!!

Zabovi cateva minute pentru a-si limpezi gandurile inainte de o noua confruntare cu mama sa. Apoi increzatoare si stapana pe ea actiona ca si cum discutia dinaintear fi readus-o la realitate.

  • adolescenta –Am ales mama. Accept provocarea. Dar apropo de provocare. Aceasta saptamana o sa citesc o carte si o sa-ti demonstrez ca-mi pot organiza timpul de lucru. Daca vei fi multumita imi vei permite sa-mi petrec 2 zile la munte? Te provoc la reflectare.

 

Sugestii de lucru pentru lectoratele cu parintii

JOC DE ROL

Se prezinta (frontal) parintilor intamplarea. Se recomanda ca fiecare parinte sa primeasca cate o copie xerox a acesteia.

Fiecare parinte isi asuma rolul mamei adolescentei si isi spune parerea cu privire la solutionarea conflictului.

Discutii si dezbateri pe baza diferentelor ce apar intre punctele de vedere ale participantilor. Este posibil ca unii parinti sa isi ia rolul foarte in serios si sa-si prezinte parerea cu patima; nu este indicat sa interveniti – pot sa apara discutii interesante.

Scoateti in evidenta comportamentul mamei:

  • Recunoaste meritele fiicei;
  • Asteapta mai mult de la aceasta: lectura, disciplina in programul de lucru;
  • Isi stapaneste furia;
  • Lasa posibilitatea adolescentei de a alege (chiar daca alegerea este intre doua optiuni stabilite de mama);
  • Provocarea;
  • Cuvintele finale rostite apasat si categoric pentru a nu lasa loc negocierilor interminabile.

TEME DE REFLECTIE PENTRU PARINTI

  • Ce este important pentru noi parintii?
    1. Sa ne mentinem pe pozitie pentru ca a reveni asupra hotararii luate la inceput inseamna compromis si slabiciune din partea noastra?
    2. Sa recompensam adolescentul care a facut efort pentru perfectionarea lui si pentru multumirea noastra si sa ne schimbam decizia initiala?
  • Care vor fi efectele actiunii noastre (imediate si pe termen lung)?
  • Imaginati finalul in care mama nu renunta la prima hotarare.

RECOMANDARI PENTRU O BUNA INTELEGERE CU ADOLESCENTII NOSTRI

  • Consecventa cu orice pret poate deveni uneori obstacol in comunicarea cu adolescentii;
  • Renuntarea la decizia initiala sau schimbarea acesteia se face numai daca adolescentul da ceva in schimb. Regula reciprocitatii. Daca adolescentul abordeaza o atitudine de corectare a comportamentului este indreptatit sa se bucure de acelasi tratament.
  • Limbajul vocii parintelui sau paraverbalul joaca un rol foarte important, si anume:
  • INTERZIS CORECT
    Tipatul la adolescenti (vocea se subtiaza, zgarie, devine aspra si gatuita) Cuvinte rostite apasat, voce plina si sigura (efect de autoritate si atentie)
    Vorbirea agitata intr-un ritm rapid Pronuntie corecta si clara cu delimitarea cuvintelor
    Folosirea pauzelor scurte –aceasta ofera indicii adolescentului privind starea sufleteasca a parintelui si atentia lui va fi deviata de la dorinta lui spre cea a parintelui
  • Explicati si justificati clar de ce nu sunteti de acord cu cererea adolescentului; NU folositi niciodata formularea „pentru ca asa spun eu”.
  • Permiteti adolescentului sa insiste asupra cererii lui; viitorul adult va fi un luptator care nu va renunta usor la parerile si dorintele lui.
1 comentariu adauga unul →
  1. 2012 Octombrie 24
    Antohi Doina permalink

    In legatura cu cazul care ne este relatat mai sus ,pot spune ca atit mama cit si fiica nu au avut procentul maxim de dreptate.Deseori adolescentii considera ca daca vor face asta si asta ,atunci parintii lor numaidecit trebue sa cada de acord cu dorintele lor si nu cred ca vor auzi di partea lor acel “NU” categoric si foartea apasat.Multi adolescenti depun foarte multa staruinta in deosebii in ceea ce priveste scoala nu pentru a cunoaste ceva ci mai mult pentru a le face pe plac parintilor considerind ca in asa fel li se va permite tot.Multii dintre parinti se multumesc cu faptul ca copilul lor invata e staruitor da nu doreste sa isi aprecieze copilul la propria lui valoare si deseori trec neglijenti pe linga tot ce face copilul lui pentru ei e principal ca el sa aiba note bune si multe de genul acesta.In multe cazuri de asa gen intre copil si parente apar unele neintelegeri,pe care mai pe urma sunt greu de rezolvat,copilul se eschiveaza de parinti si isi creaza o lume a sa micuta la care nimeni nu mai are acces.Dupa parerea mea adolescentii ar trebui sa inteleaga ca parintii au trait mai mult ca ei si stiu mai bn ce inseamna viata si care sunt regulile vietii,dar si parintii la rindul lor trebue sa inteleaga ca copii lor sunt din alta generatie si acum in zilele noaste nu e ceea ce a fost cindva.
    Antohi Doina

Raspunde

Nota: Puteti utiliza XHTML in comentarii. Adresa de email NU va fi publicata.


Medicina