Istoricul si clasificarea formelor de masaj in lume

Sambata, Februarie 7, 2009

Masajul terapeutic cuprinde un ansamblu de tehnici care, cu toate diferentele de filozofie si manevrare imparte un numar de principii si metode, avand ca obiectiv favorizarea relaxarii (musculare si nervoase), circulatia sangvina si limfatica, absorbtia si digestia alimentelor, eliminarea toxinelor, imbunatatirea functionarii organelor vitale si a perceptiei psihocorporale.

tipuri de masaj

Atingerea este probabil cea mai veche forma de terapie naturala. Multi autori afirma ca gestul de a duce mana pe o zona sensibila, de a freca proiectia cutanata a unei zone dureroase, face parte din genomul uman.
Textele si ilustratiile demonstreaza ca masajul face parte din Medicina traditionala chineza veche de 4000 ani, ca si medicina ayurvedica indiana. In Occident, practica dateaza din epoca greco-romana. La greci, pasionati de frumos si educatie fizica, masajul se inscrie in cultura populara; era o cutuma ca o baie sa fie urmata de frictionare cu uleiuri. Hippocrate (460-377 i.e.n), parintele medicinii occidentale, folosea masajul ca metoda de tratament.
In mod contrar, la romani, masajul nu avea nicio conotatie stiintifica; se practica in locuri publice asa-numite “rau famate”, ce au atribuit masajului un prost renume.
In epoca de mijloc si o buna parte din perioada renascentista, masajul a fost proscris de catre cler; abia la sfarsitul Renasterii, medicii au reintrodus masajul in practica.
In sec. XIX a aparut cuvantul masaj- “massage”- in vocabularul francez (din grecescul “massein”, in ebraica “mashesh”, in araba “mass”) care inseamna presare usoara, palpare.
De la descoperirea circulatiei sangvine de catre Harvey, in sec XVII, pana la Piorry, care in 1818 a efectuat primele cercetari asupra efectelor masajului, masajul terapeutic nu a incetat sa evolueze, sa-si faca locul sau in societate si sa se integreze in ingrijirile de sanatate. Intre 1960-1970, ca raspuns la marele viraj tehnologic si farmacologic al medicinii moderne, asistam la o adevarata renastere a medicinii holistice si a tehnicilor de masaj si de lucru corporal.
Formarea profesionala in masajul terapeutic variaza astazi de la o tara la alta; in general exista asociatii profesionale care vegheaza la respectarea normelor de calitate atat pentru formare, cat si in practica.
Masajul se compune dintr-o suita de prelucrari mecanice manuale la suprafata organismului, manipulari care se succed intr-o anumita ordine, in functie de regiunea asupra careia actionam, de scopul urmarit si de starea organismului bolnav. Aceste manevre de masaj poarta diferite denumiri ca: netezire, apasare, framantare, stoarcere, frictiune, vibratie, batere etc. Masajul se practica de obicei cu ajutorul degetelor de la maini, dar se poate face si cu picioarele, coatele sau chiar cu genunchii. In functie de tehnica utilizata, manevrele pot fi aplicate pe intreg corpul sau doar pe o parte; poate fi superficial- aplicat doar asupra pielii sau mai profund- asupra muschilor, tendoanelor, ligamentelor; se poate efectua in punctele specifice situate de-a lungul meridianelor. Se cunoaste existenta a peste 80 de tehnici de masaj si de lucru corporal (bodywork), care pot fi regrupate in cinci categorii principale:

  • Masaj-kinetoterapie traditionala europeana, bazat pe principii de anatomie si fiziologie occidentale si manipularea tesuturilor moi (masajul suedez)- constituie metoda clasica;
  • Traditia moderna nord-americana- in aceeasi masura bazata pe principiile de anatomie si fiziologie occidentale, dar care integreaza conceptelor traditionale o dimensiune psihocorporala; fac parte: masajul californian, Esalen, neo-reichien, masajul neuromuscular;
  • Tehnici de integrare posturala- vizeaza remodelarea structurii corporale prin reeducare posturala si a miscarilor: Rolfing, Trager, Hallework. Chiar daca impart puncte comune cu tehnicile de integrare structurala, metodele de educatie somatica Feldenkrais, tehnica Alexander nu sunt considerate forme de masaj terapeutic;
  • Tehnici orientale bazate pe principiile energetice ale Medicinii traditionale chineze: masaj Tui na, acupunctura, shiatsu, reflexoterapia, Jin Shin Do;
  • Terapii energetice non orientale, inspirate din practici vechi de ingrijire ce folosesc pozitionarea mainilor: atingerea terapeutica, reiki, polaritatea.

Aplicatii terapeutice

Tinand cont de numeroasele sale beneficii, masajul terapeutic e in cea mai mare parte bine acceptat de la cei foarte mici la persoane in varsta. Efectele sale placute si energizante pot diminua excitabilitatea nervoasa, amelioreaza afectiunile determinate de stres (dureri de spate, migrene, oboseala, insomnie), imbunatatesc circulatia sangvina si limfatica, antreneaza o stare generala buna. Cu toate limitele determinate de inexistenta inca a unor mijloace de obiectivare a beneficiilor tratamentului prin masaj, cercetarile stiintifice actuale indica faptul ca masajul poate fi util in plan clinic avand mai multe aplicatii terapeutice.
Eficacitatea masajului a fost observata prin:

  • Scaderea riscului de rupturi perineale in timpul nasterii; prin cresterea elasticitatii perineale se poate reduce disconfortul sau durerea post-partum, ameliorand perioadele nasterii. Masajul perineal e in mod particular benefic pentru primipare, dar si pentru multiparele carora li s-a practicat o epiziotomie la o nastere anterioara. Poate fi usor realizat de gravida sau partener, in general 10 min/zi, timp de 6 saptamani inainte de data posibila a nasterii.
  • Scaderea anxietatii; proprietatile relaxante ale masajului pot determina reducerea semnificativa a trairilor anxioase, aspect relevat de numeroase studii clinice si metaanalize.
  • Ameliorarea calitatii vietii bolnavilor de cancer- rezultatele a numeroase studii efectuate au demonstrat ca masajul contribuie la scaderea frecventei cardiace si respiratorii, ameliorarea durerii (similar folosirii medicamentelor antiinflamatorii), scaderea anxietatii. Efectele masajului prin relaxare musculara progresiva (30 min/saptamana pe durata a 5 saptamani) pot fi comparabile cu tratamentul uzual singur asupra starilor depresive, anxietatii, durerii in cancerul de san la femei.
  • Contribuie la tratarea depresiei. Au fost raportate rezultate pozitive prin utilizarea masajului in depresiile din timpul sarcinii, in post partum, la copii, adolescenti, in cancer, SIDA, boli renale etc. Unele studii arata ameliorarea starilor de anxietate, stres, oboseala, insomnie, imbunatatirea functionarii sistemului imunitar; au fost relatate modificari biochimice benefice ameliorarii starii de stres (scaderea cortizonului) si activarea sistemului nervos central (cresterea serotoninei si dopaminei). Cu toate acestea, masajul nu poate fi considerat ca un tratament in sine, ci unul complementar tratamentelor clasice.
  • Ameliorarea durerilor lombare. Desi inca nu exista un consens asupra eficacitatii reale a masajului terapeutic in durerile lombare cronice, nici asupra superioritatii fata de alte tratamente, se crede ca poate fi util pacientilor daca este efectuat de un terapeut acreditat.
  • Folosirea in tratamentul fibromialgiei. Desi uenle persoane cu aceasta afectiune utilizeaza masajul ca modalitate terapeutica, s-au realizat putine studii de evaluare a efectelor masajului in fibromialgie. Dupa un studiu clinic s-a observat ca masajul poate fi initial foarte dureros, urmand ca diminuarea durerii pe termen lung sa compenseze in unele cazuri acest inconvenient. Unele cercetari au permis oricum constatarea impactului pozitiv prin reducerea depresiei, a durerii si a folosirii analgezicelor, ameliorarea mobilitatii, a somnului si a calitatii vietii, dar alte studii au remarcat ca o parte din aceste efecte benefice nu persista mult timp. De mentionat rezultatele unui sondaj care arata ca acesti pacienti sunt multumiti de tratamentul prin masaj, in special daca terapeutul e constient ca pacientul are dureri difuze si daca efectueaza masajul cu intensitate progresiva, adaptat in functie de localizarea durerii.
  • Folosirea in tratarea astmului. S-a comparat tehnica de relaxare musculara progresiva cu sedinte de 20 min de masaj inainte de culcare in fiecare seara timp de 30 zile. La copiii mai mici din grupul de masaj rezultatele arata ca anxietatea si dozele de cortizon au scazut treptat imediat dupa masaj. La copiii mai mari, anxietatea a fost de asemenea diminuata, iar atitudinea lor fata de aceasta boala s-a ameliorat in mod semnificativ.
  • Folosirea in tratamentul ADHD (deficit de atentie si hiperactivitate)
  • Ameliorarea cresterii la copiii nascuti prematur- poate influenta cresterea in greutate, favorizeaza intre altele performantele in dezvoltare, formarea oaselor, mai ales daca se combina cu activitate fizica in timpul spitalizarii. Aceste rezultate nu pot fi inca dovedite, in plus fragilitatea prematurilor presupune multa precautie si luarea unor masuri de evitare a riscurilor.
  • Restabilirea post-operatorie. S-au raportat beneficii ca: scaderea semnificativa a starii de disconfort, o posibilitate mai buna de control a durerii, ameliorarea starii psihice. Cu toate aceste rezultate incurajatoare datele actuale nu permit evaluarea eficacitatii masajului in aceste stari.

Contraindicatii

Desi masajul e in general considerat ca o metoda sigura, exista uneori riscuri si contraindicatii care trebuie avute in vedere. Masajul efectuat de un neprofesionist sau prin tehnici care implica o forta substantiala (shiatsu, Rolfing) determina de obicei evenimente neplacute. Se tine cont ca masajul creste tensiunea arteriala si scade frecventa cardiaca; se face sub recomandare medicala, in tulburari circulatorii (flebite, tromboze, varice), cardiace (ateroscleroza, hipertensiune etc.), diabet. Nu se recomanda efectuarea masajului pe o suprafata infectata, plaga recenta sau faza de colectie, inflamatie acuta, echimoza. In ceea ce priveste lucrul corporal in profunzime (integrarea structurala) el merge mult mai departe decat masajul de relaxare si poate avea efecte destabilizatoare la persoane fragile emotional.
In practica, masajul ocupa un loc din ce in ce mai important intre mijloacele terapeutice; se practica in variate contexte: centre de relaxare, de frumusete, de recuperare, centre de sanatate, cabinete private. Se foloseste in medicina preventiva, sportiva, in psihoterapie, in spitale si clinici. In functie de tehnica folosita se executa asupra persoanei dezbracata sau nu, in pozitie culcata sau asezat, cu sau fara ulei.

Tradus si compilat din limba franceza de autor.

BIBLIOGRAFIE

  1. Braverman DL, Schulman RA – Massage techniques in rehabilitation medicine- Phys Med Rehabil Clin N Am.-1999
  2. Ernst E – The safety of massage therapy- Rheumatology (Oxford). 2003
  3. Pioro-Boisset M, Esdaile JM, Ftzcharles MA – Alternative medicine use in fibromyalgia syndrome- Arthritis Care Res. 1996
  4. Gondolin Camille et al. – Le guide des medicines paralleles- Evergreen. 2000
  5. Collinge William- Massage Therapy and Bodywork: Healing Through Touch- Health Wolrd Online
  6. West Andree- Le toucher Therapeutique- participer au processus naturel de Guerison- Editions du Roseau. 2001
  7. http://www.passeportsante.net/fr/Therapies/Guide

1 comentariu adauga unul →
  1. 2010 Martie 24
    darie permalink

    Imi place foarte mult cum este structurat acest material.sunt si eu la kinetoterapie in anul 2 si nu ma gandeam ca o sa gasesc pe internet un asa material de bun. M-a ajutat foarte mult.

Raspunde

Nota: Puteti utiliza XHTML in comentarii. Adresa de email NU va fi publicata.


Medicina