I. Cum ajung la pacea interioara – exercitii practice – rugaciunea

Duminica, Martie 29, 2009

“ITI VOI ARATA CHIPURILE DE A FI FERICIT PE PAMANT,
SI SPRE ACEST SFARSIT ACEEA CE ITI ZIC MAI INTAI
SUNT ACESTE DOUA CUVINTE: fa-te desavarsit.
Nu vei fi fericit decat facandu-te bun”.

NICOLAE BALCESCU

Voi enumera in ordinea importantei (opinie proprie) cele trei elemente primordiale care concureaza la obtinerea pacii interioare:

  1. RUGACIUNEA si credinta
  2. ATITUDINEA si gandirea pozitiva
  3. lectura si DEZVOLTAREA PERSONALA

1. Rugaciunea si credinta

Credinta in Dumnezeu si rugaciunea sunt facute pentru a ne ridica din suferinta si frica la o stare superioara de a fi. Daca traim in conformitate doar cu legile omenesti vom suferi noi, cei apropiati noua si intreaga omenire. Conectandu-ne si aliniindu-ne la universul Divin vom experimenta pacea, bucuria, armonia si fericirea.

Dupa ce m-am mutat cu familia intr-un orasel de munte, unul dintre copii ( baiatul in varsta de 6 ani), a inceput sa se imbolnaveasca din ce in ce mai des; la inceput simple raceli s-au transformat treptat in bronsite astmatiforme si in final la adevarate crize de astm. Ajuns la varsta de 13 ani, fiul meu doua saptamani era bine si apoi urmatoarele doua saptamani sigur era racit (raceala trecea foarte greu). Incercasem tot ce crezusem ca este posibil: tratament alopat, urmat (la recomandarea medicului) de metode terapeutice de combaterea alergiei pentru care trebuia sa ne deplasam lunar aproximativ 500 km departare. Cand am constatat ca rezultatele intarzie sa apara am apelat la homeopatie. Tot degeaba. Nici un rezultat. Poate doar senzatia de mici ameliorari intretinute de dorinta mea arzatoare de a avea un copil sanatos.

Acum, dupa ani, facand o analiza obiectiva, imi dau seama ca toate incercarile zadarnice m-au determinat sa descopar forta si necesitatea rugaciunii.

Ajuns la inceputul clasei a VII-a, in anotimpul ploios de toamna, fiul meu a racit. Am recurs ca de obicei la medicamentele si suplimentele de vitamine recomandate de medic. Dupa aproximativ doua saptamani de tratament cu antibiotic, starea se ameliorase si medicul ne-a indicat sa continuam cu vitaminele prescrise. Dar dezamagire si desnadejde de neinchipuit. Dupa doar trei zile tusea a reaparut cu toate repercursiunile: stare generala proasta, moleseala, subfebrilitate, lipsa poftei de mancare, respiratie grea, inabuseala etc. Oare mai suporta organismul lui fragil din nou o runda de antibiotic injectabil la 6 ore? Stiam ca boala recidiva agresiv si  devenea foarte greu de tratat.  Durerea si amaraciunea sufleteasca pe care le-am resimtit atunci imi umplu si acum ochii de lacrimi. Nu vedeam solutia. Aveam impresia ca Dumnezeu vrea sa ma disciplineze pentru toate greselile pe care le facusem si sa-mi ia copilul. Disperarea care pusese stapanire pe sufletul meu era atat de mare incat tot viitorul era o mare tristete care ma sfasia.

Ma simteam atat de neputincioasa….. Dar trebuia sa-mi ascund suferinta pentru a-i proteja pe ceilalti membri ai familiei mele care erau destul de afectati de situatie. Trebuia sa fiu tare pentru toti cei pe care ii iubeam.

In aceasta stare de spirit, s-a intamplat ca intr-o seara toata lumea sa adoarma inaintea mea. Am intrat in camera copiilor ca sa-i invelesc si privindu-i cum dormeau precum ingerasii m-a trecut un fior si mahnirea mi-a infatisat cele mai sumbre imagini. Atunci am simtit ca nu voi rezista pierderii unui copil si am inteles ca dincolo de puterile mele este o PUTERE DIVINA care ma poate ajuta.

Am ingenunchiat in fata patului fiului meu bolnav, am pus cele doua maini pe pieptul mic si m-am rugat cum niciodata nu mai facusem pana atunci.

M-am rugat la Dumnezeu sa-i redea fiului meu sanatatea. Mi-am recunoscut neputinta in fata vietii si a mortii si –am implorat pe Tatal Ceresc sa ma intareasca sa pot face fata oricarei incercari care vine de la El. In aroganta si orgoliul meu de pana atunci era pentru prima oara cand imi recunosteam constient neputinta. Simteam ca destinul trebuie sa se implineasca iar eu imi doream arzator sa fac fata oricarei situatii care imi este data.

Imi amintesc ca in timp ce ma rugam timpul nu mai avea nici o dimensiune si la sfarsit am constientizat ca experienta a durat aproape ora si jumatate. Totul a decurs de la sine, fara nici un fel de efort. Doar eu, intunericul care se transforma treptat in “lumina” si o pace launtrica ce a pus stapanire pe mine. Am finalizat cererea cu urmatoarea dorinta: „Doamne, te rog, da-i fiului meu sanatatea de care are nevoie. Dar daca Tu doresti sa-l iei la Tine atunci ajuta-ma si intareste-ma ca sa pot accepta voia ta”.

Cand am terminat rugaciunea am stiut ca intr-un fel sau altul Dumnezeu imi va rezolva problema. Simteam, ca daca fiul meu nu se va insanatosi, voi avea puterea sa indur orice situatie. Dar Dumnezeu a avut alt plan cu mine. Mi-a descoperit pacea sufleteasca data de credinta si rugaciune. In zilele urmatoare am gasit intr-o brosura din biblioteca mea un remediu (foarte simplu, la indemana tuturor) cu dusuri rapide cu apa rece facute sub masaj. Am stiut ca Dumnezeu imi raspunde. Timp de aprox. un an fiu meu nu s-a mai imbolnavit niciodata. Mai mult. Toti din familie am urmat acest remediu simplu si ne-am bucurat de beneficiile lui. (detaliere alaturi de alte remedii simple intr-un articol viitor). Sunt recunoscatoare in fiecare zi pentru aceasta descoperire si pentru ca ma pot bucura de toata familia mea.

„MARE PUTERE ARE RUGACIUNEA FIERBINTE A CELUI NEPRIHANIT”

Iacov 5.16

concluzii

  • Rugaciunea este obligatorie pentru a ajunge la armonie si pace sufleteasca. Sa ne rugam pentru noi si pentru ceilalti.
  • Putem sa ne rugam in orice loc si in orice moment (ex. cand mergem pe strada, in timp ce calatorim cu un mijloc de transport, inainte da a ne culca, daca ne indeletnicim cu treburile casnice, cand avem insomnii etc)
  • Rugaciunea trebuie sa contina cele doua parti:
    1. CERERE (pentru ajutor, binecuvantare Divina, intelepciune si pricepere, pace si liniste sufleteasca, ajutorul familiei etc)
    2. MULTUMIRE sau RECUNOSTINTA (pentru darurile minunate pe care Dumnezeu le-a lasat pentru noi, belsug, familie implinita, pentru ca suntem creati intr-un chip atat de minunat etc).
  • Conectarea regulata prin rugaciune cu Dumnezeu este obligatorie pentru pacea si linistea sufleteasca. Pe masura ce aceasta devine obisnuinta vor veni si rezultatele (prin circumstante, prin oameni si chiar prin situatii pe care nu le putem explica).

OBSTACOLE care ne tin departe de rugaciune

  1. AMANAREA este un mare dusman al rugaciunii. De multe ori prioritare sunt alte activitati in detrimentul rugaciunii. A amana este 99% egal cu renuntarea la rugaciune.
  2. OBOSEALA ne determina sa abandonam rugaciunea. Daca constiinta este treaza, vom avea sentimentul de culpabilitare si disconfort interior. Inseamna ca Divinitatea ne invita la comunicare.
  3. NEPLACERE  si  DEZINTERES
    Nu ne trage inima sa facem rugaciune. Trebuie depasit momentul. Este suficient un gand de recunostinta catre Dumnezeu sau o scurta rugaciune “Doamne Isuse Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”.

Articole similare :
Despre pacea interioara

8 Comentarii adauga unul →
  1. 2010 Februarie 23

    Intradevar, doar Dumnezeu Tatal si doar prin rugaciune putem birui in viata. Doar El ne poate indemna pe drumul pe care il are pregatit pentru fiecare dintre noi: drumul spre Mantuire.

  2. 2010 Aprilie 29
    anca permalink

    Si cind la toate rugaciunile stiute si nestiute spuse, gindite,. strigate, de nicaieri nu primesti raspuns CE FACI?
    Cind postul si rugaciunea, care altadata deschideau porti de suflet si gind, azi nu mai dau nimic CE FACI???
    Cind legi ce altadata pareau imuabile( iubirea,,,,) par azi suspendate, de nu cumva abrogate CE FACI???

  3. 2010 Aprilie 29
    admin permalink

    De cate ori ai zis ‘Nu mai pot’ si totusi ai continuat drumul ?

  4. 2010 Iunie 19

    Dupa parerea mea rugaciunea trebuie sa faca parte din viata cotidiana a fiecarui om.
    Asa a fost lasat omul: sa poate cumunica deschis cu Dumnezeu.
    Apoi ca societatea in care traim azi ne invata ca NU conteaza spiritualitatea, doar latura materiala…e partea a2a.
    Anyway, atatat timp cat rugaciunea face din natura omului, mi se pare normal sa apara boli si suferinta…doar pentru a ne aduce din nou pe calea cea buuna.
    E spre binele nostru.
    Nu-ti trebuie bucurie mai mare pe lume, decat sa stii ca traiesti cu Dumnezeu, :)

  5. 2011 Mai 26
    dra_de_diamant permalink

    asa este daca nu ai credinta in Dumnezeu nu ai nimic, eu pot sa ma consider o persoana FOARTE NOROCOASA.Cu ajutorul lui DUMNEZEU ,m-am NASCUT A 2 OARA. Referitor la ce a spus Anca: Dumnezeu ne asculta pe toti si stie fiecaruia drumul in viata asa ca nu poti sa zici ca nu iti sunt ascultate rugaciunile.Dumnezeu stie cand va veni timpul si pt tine.Asa ca ai multa incredere in Dumnezeu.DOAMNE AJUTA

  6. 2011 Decembrie 31
    Alexandru permalink

    Te rogi.Te rogi.Te rogi siiar te rogi.[ P.S.Ai pierdut,continua.Ai invins,continua.'Asta-i reteta spre mantuire.]

  7. 2012 Mai 12
    octavian permalink

    Mare dreptate are cea care a scris articolul.Aceleasi sentimente le-am trait,dupa niste vise premonitorii,in care mi se arata ca, mi-as putea pierde copilul.Dupa aceste vise baiatul meu sa imbolnavit de plamani si dela spital mi s-a spus ca,boala nu raspunde la niciun antibiotic.Va imaginati prin ce treceam.Nu mai aveam nicio scapare,decat in rugaciunea fierbinte catre cel care ne-a creat.In mod miraculos a doua zi cand am mers la spital,medicul mi-a spus ca antibioticul la care boala nu reactiona,are acum efecte miraculoase.Va rog din sufle credeti si rugati-va zi de zi,si multumiti CREATORULUI nostru,pentru fiecare clipa traita pe acest pamant.Acest lucru va va da o liniste interioara deosebita.Fie ca dumnezeu sa ne ocroteasca pe fiecare.

  8. 2012 Mai 14
    PAULA permalink

    OCTAVIAN,SA STII CA MEDICUL ESTE DUMNEZEU IAR ASISTENTUL SAU ESTE DOCTORUL CARE LA TRATAT PRIN PUTEREA DIVINA.

Raspunde

Nota: Puteti utiliza XHTML in comentarii. Adresa de email NU va fi publicata.


Medicina